Daniel și stelele

Daniel cu noul său telescop dobsonian Sky-Watcher 200/1200

Pasiunea mea pentru astronomie este relativ nouă, dar nu pot să nu-mi aduc aminte cu nostalgie de vacanțele petrecute la țară la bunici, acum mai bine de treizeci de ani, când ieșeam afară și întins pe iarbă încercam să număr stelele de pe cer. Erau atât de multe încât de fiecare dată pierdeam șirul numărătorii. Îmi aduc aminte că eram entuziasmat de modul în care apăreau pe cer una câte una, la lăsarea amurgului până când cerul devenea plin de stele. Ehhh, dar anii au trecut și stând mai mult la oraș unde cerul nu mai era așa de negru mi-am pierdut treptat interesul pentru stele. 

Cel mai mult am urmărit Luna, după cum se poate vedea și din imaginile pe care le-am făcut după achiziția unui aparat foto DSLR Nikon D3100 și a obiectivului 55-300. Mi-au mai stârnit interesul evenimentele astronomice popularizate la televizor, în mare parte eclipsele.

24.07.2014 Mamaia

24.07.2014 Mamaia

24.07.2014 Răsărit de lună în Mamaia

Lună plină în Arad 11.08.2014

Halou lunar în Arad 24.02.2015

Eclipsa de soare în Arad 20.03.2015 fotografiată cu filtru din floppy disk

Lună plină în Arad de Revelion 01.01.2018

În seara de 29.12.2018, fiind în concediu la Arieșeni și cazat undeva la o pensiune mai retrasă unde nu era iluminat stradal, am ieșit la o plimbare scurtă în jurul pensiunii cu cățelul (un golden retriever de 45 kg) și în momentul în care mi-am ridicat privirea spre cer am rămas efectiv cu gura căscată. Era o noapte senină cum rar mi-a fost dat să văd. Am retrăit instant nopțile din copilărie când priveam cerul plin de stele. Erau atât de multe încât nu mai știam în ce direcție să mă uit. Într-un târziu mi-am adus aminte că am în cameră un binoclu Auriol 10-30x60 cumpărat din Lidl. Am urcat repede să-l iau și am revenit afară să profit de fereastra de cer senin. Mi-a atras atenția o grupare de stele care erau foarte apropiate și am îndreptat binoclul în direcția respectivă. Nu încăpeau toate în câmpul vizual al binoclului dar s-au înmulțit considerabil. Din cele 7 care se vedeau cu ochiul liber foarte clar s-au făcut peste 20. Ulterior am aflat că mă uitam la Pleiade sau Cloșca cu pui. Am început să mă uit în toate direcțiile prin binoclu și de fiecare dată îmi apăreau stele care nu se vedeau cu ochiul liber. După aproximativ 30 de minute am revenit în cameră înghețat la picioare și cu o durere groaznică de mâini și de gât. A fost pentru prima dată când am privit printr-un binoclu spre stele, deci pot spune cu mândrie că a fost prima mea sesiune oficială de observații astronomice. A fost scânteia care mi-a aprins dorința de a afla cât mai multe despre acest domeniu atât de complex și de fascinant. 

Știind că fratele meu își luase de curând un telescop și absolvise un curs de astronomie în București am început să-l pistonez cu întrebări. Mi-am instalat pe telefon aplicații de astronomie pentru orientare pe cer și astfel am aflat cu uimire că unele dintre stelele mai luminoase care îmi atrăgeau atenția sunt de fapt planetele din sistemul nostru solar. Tot prin intermediul fratelui meu am aflat că există în Arad un astroclub care organizează periodic evenimente cu public și am decis să merg la un astfel de eveniment să văd cu ochii mei inelul lui Saturn despre care auzisem că te marchează pe viață când îl vezi pe viu. 

Primul eveniment la care am participat a fost în 28.06.2019 organizat în comuna Dorobanți din județul Arad, la ștrandul termal din localitate. Am pășit timid printre telescoapele membrilor astroclubului, care tocmai le instalaseră și făceau ultimele reglaje, neavând curaj să mă apropii prea mult de ele să nu cumva să stric ceva. A început să se întunece și au început să apară, una câte una, prietenele mele din copilărie, stelele ele însele :) . S-a întunecat complet și instrumentele s-au pus în mișcare, unele acționate mecanic, altele motorizate. În jurul telescoapelor erau câteva lanterne roșii. Mai veneau câțiva spectatori întârziați bâjbâind pe întuneric cu blițul telefoanelor mobile. Parcă la unison, din toate direcțiile a răsunat fraza “Stinge lanterna!!!”. Mi-a fost explicat și motivul: ochiul uman are nevoie de aproximativ 30 de minute pentru adaptare la întuneric, lucru necesar pentru a putea face observații cât mai detaliate. Lumina albă resetează adaptarea la întuneric, fiind nevoie de alte 30 de minute până când pupila se dilată astfel încât să capteze cât mai multă lumină. De aceea toți astronomii folosesc la sesiunile de observații o lanternă cu lumină roșie pentru a căuta pe atlasele stelare obiectele pe care vor să le observe. Lumina roșie nu afectează adaptarea ochiului la întuneric. 

În timp ce telescoapele se îndreptau spre diverse obiecte de pe cer, astronomii amatori vorbeau într-un dialect ciudat, cu multe inițiale și cifre de genul: M11, M82, NGC650. La un moment dat unul dintre ei, care manevra un telescop uriaș care semăna cu un tun din vremea celui de-ai doilea război mondial, exclamă “WOW cum se vede! Incredibil !!!” Toată lumea fugea spre telescopul respectiv. Urmau diverse exclamații: whoooaaaaaaa, iooooaaaiiiiiii. Până au intrat în câmpul vizual vedetele serii - planetele Jupiter și Saturn - publicul spectator punea diverse întrebări, unele de astronomie, altele de astrologie, unele SF, dar de fiecare dată primeau un răspuns prompt si profesionist din partea organizatorilor. A urmat pentru mine un adevărat spectacol astronomic. Am văzut plateta Saturn cu celebrul inel și unul dintre sateliți, planeta Jupiter cu 4 sateliți, roiuri stelare globulare, roiuri stelare deschise, galaxii, nebuloase. Nu se pot compara imaginile care le vezi prin telescop cu imaginile de pe internet, pentru că ochiul uman nu poate prelucra informații așa de detaliate ca și imaginile captate cu echipamente foarte scumpe, acestea fiind rezultatul a zeci de ore de expunere, a sute sau mii de imagini suprapuse și prelucrate cu softuri dedicate. Pentru mine, imaginile care le-am văzut prin telescop au fost copleșitoare. Acesta a fost momentul în care am decis că vreau să fac și eu observații astronomice cu aparatură proprie și să mă alătur Astroclubului Galaxis din Arad. 

Pentru început, la sfatul colegilor, am achiziționat un binoclu second-hand Nikon Prostaff 7s 10x42, de pe un forum de astronomie, la un preț foarte convenabil. Față de binoclul anterior cumpărat din Lidl, acesta este mult mai bun, imaginea este incomparabil mai clară, este foarte ușor, putând fi folosit timp mai îndelungat la observații. În data de 25.07.2019 am participat la primul Star Party în calitate de membru al astroclubului. Cu ajutorul noului binoclu achizitionat am observat următoarele obiecte: M22, M8, M24, M17, M16, M4, M13, M92, Collinder399 / Coathanger, M39 și M27, fiind îndrumat pas cu pas și ghidat cu ajutorului laserului verde de către colegii mai vechi din astroclub.

Binoclu tip Roof - Nikon Prostaff 7s 10x42

Am început să parcurg o listă de obiecte din catalogul Messier cu obiecte vizibile pentru binoclu, iar la următoarele sesiuni de observații la care am participat cu colegii am mai observat: M22, M28, M8, M21, M24, M18, M17, M16, M3, M4, M11, M13, M92, M15, M39, M31, stelele duble Alcor-Mizar si Epsilon Lyrae și am reușit să rezolv steaua dublă Albireo. Văzând că reușesc să găsesc singur obiecte mai simple de observat, am reușit să găsesc obiecte și cu ajutorul telescoapelor colegilor. Cum era de așteptat, nu m-au mai mulțumit imaginile văzute prin binoclu și mi-am dorit propriul meu telescop. 

Înainte de a face achiziția, am ascultat fiecare sfat pe care l-am primit din partea colegilor și am așteptat răbdător până a apărut la vânzare, tot pe forumul de unde cumpărasem binoclul, un telescop second-hand, un dobsonian Sky-Watcher 200/1200 la un preț foarte bun. În câteva zile a intrat în posesia mea. Yuuupppiiiiii!!! La mijlocul lunii august eram fericitul posesor al mult doritului telescop. A venit împreună cu cele două oculare de kit: Super Plossl 10mm și Super Plossl 25mm. Aveam deci la dispoziție două trepte de mărire: una de 48x și cealaltă de 120x. Am aflat că în astronomie nu mărimea contează. Cu cât factorul de mărire crește, cresc și efectele turbulențelor atmosferice și imaginea devine mai neclară. Limita de mărire (sau zoom) a unui telescop este aproximativ de două ori apertura acestuia. Deci la telescopul meu de 200mm diametru, mărirea maximă care îmi poate oferi imagini clare în condiții atmosferice ideale este 400x. Dar cum condițiile atmosferice nu sunt niciodată ideale, o asemenea putere de mărire este un vis frumos. 

Treptat, mi-am mai achiziționat două oculare, un Super Plossl de 6mm, un ocular Zoom Sky-Watcher 8-24mm și o lentilă Barlow 2x, care practic îmi dublează numărul ocularelor. Acum am disponibile următoarele măriri: 48x, 96x, 120x, 200x, 240x și 400x. Obiectivul zoom 8-24mm împreună cu lentila barlow îmi permite măriri între 50x și 300x. Am mai cumpărat un filtru UHC pentru observarea nebuloaselor și un filtru de polarizare variabil pentru observarea lunii. Avantajul acestui filtru de polarizare față de un filtru simplu lunar este că se poate regla procentul de lumină care trece prin filtru în funcție de faza de iluminare a lunii. Mai jos este trusa mea de oculare, confecționată manual, folosind o cutie de aluminiu cumpărată din Obor cu 15 lei și compartimentarea făcută din polistiren extrudat de la ambalajele de electrocasnice.

Trusă cu oculare și filtre

Ca și accesorii, mi-am mai cumpărat un colimator laser, o lanternă cu lumină roșie, un laser pointer verde și un căutător cu punct roșu (Red Dot Finder sau pe scurt RDF). M-am lăsat foarte greu convins să cumpăr acest RDF deși toți colegii mi-au spus că este foarte util un asemenea căutător. După câteva luni de tatonări am decis să-mi cumpăr unul și s-a dovedit o investiție foarte folositoare. Practic mi-a înjumătățit timpul de căutare, putând să observ un număr mult mai mare de obiecte într-o singură sesiune. Ultimul accesoriu a fost o tripletă pentru căutătoare, care îmi permite să montez 3 căutătoare diferite pe telescop. Înainte tot schimbam căutătoarele în funcție de cât era de dificil de găsit obiectul căutat. Era foarte incomod, pentru că de fiecare dată trebuia să aliniez căutătorul cu telescopul. Acum am cele două căutătoare montate pe tripletă și le aliniez doar la începutul sesiunii de observații.

Trusă cu accesorii pentru telescop: colimator laser, pointer, lanternă, RDF

Tripleta pentru căutătoare

Mai urmează să achiziționez un filtru solar dedicat și o lunetă căutătoare 9x50 cu prisma Amici la 90° care oferă o poziție mai comodă de căutare a obiectelor și returnează o imagine normală a obiectelor vizualizate, față de luneta standard care returnează imaginea răsturnată. 

Toate accesoriile pe care le-am enumerat mai sus m-au ajutat să îmi îmbunătățesc abilitățile observaționale. Sigur, factorul principal a fost exercițiul. La început nu reușeam să văd mai nimic. Îmi și era rușine când eram chemat la ocular să văd un anumit obiect să le zic că nu văd nimic. Mai spuneam: “da, parcă văd ceva...”, dar eu nu vedeam nimic și toți ceilalți vedeau, unii chiar erau entuziasmați de detaliile văzute. Cu trecerea timpului și mai ales cu numărul tot mai mare de observații efectuate am început să învăț cum trebuie să mă uit prin ocular și imaginile invizibile altă dată, au început să devină vizibile. 

După aproape 1 an de când m-am alăturat Astroclubului Galaxis Arad, am la activ un număr de 23 de sesiuni de observații în cadrul cărora am observat un număr de peste 430 de obiecte. Nouă din aceste sesiuni le-am făcut acasă în curte, iar obiectele observate au fost în număr de 125. Aceste sesiuni de observații făcute pe cont propriu au fost cel mai bun profesor și m-au ajutat enorm să evoluez, pentru că am pus în practică sfaturile colegilor mai experimentați, cărora le mulțumesc pe această cale pentru sprijinul acordat și pentru răbdarea de care au dat dovadă. 

Telescopul nu l-am ales pentru a face astrofotografie, dar mi-am luat totuși un adaptor pentru smartphone și un adaptor pentru DSLR-ul Nikon D3100 care nu este foarte performant pentru a capta imagini pe timp de noapte. De multe ori am fost așa de entuziasmat de imaginile văzute prin telescop încât am vrut musai să imortalizez momentul, chiar dacă imaginile sunt de calitate mai slabă. Mai jos sunt câteva fotografii realizate cu ajutorul telefonului și aparatului Nikon prin telescop.

Luna văzută prin telescop 21.08.2019

Luna văzută prin telescop 21.08.2019

Lună plină în Arad 14.09.2019

Luna văzută prin telescop 01.02.2020 Arad

Steaua Polară - stea dublă constelația Ursa Minor

Albireo - stea dublă constelația Cygnus

Sigma Orionis - stea dublă constelația Orion

Castor - stea dublă - constelația Gemeni

Planeta Jupiter cu 3 sateliți

Planeta Jupiter

Planeta Saturn

Planeta Venus

Mi-am propus și câteva obiective pentru început, pentru a-mi îmbunătăți abilitățile observaționale. Am început să parcurg două liste de observații: Catalogul Messier care cuprinde 110 obiecte și Cambridge Double Stars Atlas care cuprinde 108 obiecte. Obiectele observate din cele două cataloage le bifez doar dacă găsirea obiectului am realizat-o singur, fără ajutorul colegilor. În acest moment din Catalogul Cambridge DS Atlas am bifat 68 / 108 obiecte, iar din Catalogul Messier am bifat 17 / 110 obiecte. 

Pe viitor îmi doresc să putem organiza cât mai multe sesiuni de observații la care să participăm cât mai mulți membri ai astroclubului, să popularizăm această ramură a științei cât mai multor persoane interesate. Îmi doresc să putem face și ieșiri în afara orașului în zone cu "cer negru".

Vă doresc cer senin tuturor!